Daca ati citit Secretul culorilor vii inainte, stiti deja ca aparatele, scannerele, monitoarele si televizoarele se numesc dispozitive RGB pentru ca ele creeaza imagini amestecand lumina rosie, verde si albastra. Cand editati imagini, amestecati de asemenea rosul, verdele si albastrul pentru a crea culorile pe care le aplicati cu instrumentele programului de editare folosit.

Insa RGB nu este decat unul dintre multele acronime si termeni pe care ii veti intalni in aventurile voastre de editare de imagine. Pentru a nu va incurca atunci cand veti intalni acesti termeni, lista urmatoare va ofera o scurta explicatie.

Doar pentru a va reimprospata memoria, RGB tine loc de rosu, verde si albastru. RGB este un model de culoare, adica metoda de definire a culorilor folosita de imaginile digitale, la fel ca orice dispozitiv care transmite sau filtreaza lumina.

Maestrii in editarea de imagine folosesc de asemenea termenul de color space atunci cand discuta despre modelul de culoare, lucru pe care il fac surprinzator de des.

O varianta a modelului de culoare RGB, sRGB ofera un gamut (interval de culoare) mai mic decat RGB. Unul din motivele pentru care a fost proiectat acest model de culoare este imbunatatirea corespondentei culorilor imaginilor de pe ecran cu cele imprimate. Deoarece dispozitivele RGB pot produce mai multe culor decat pot produce cernelurile imprimantelor, limitarea intervalului de culoare al RGB accesibil ajuta la reducerea posibilitatii ca pe ecran sa nu fie ceea ce obtii pe hartie. Modelul de culoare sRGB ajuta de asemenea la definirea standardelor pentru culorile de pe ecran, astfel ca imaginile de pe o pagina web arata la fel pe monitorul oricarui privitor. Modelul de culoare sRGB este chiar acum subiectul multor dezbateri. Multi puristi ai editarii de imagine urasc sRGB; altii il vad ca pe o solutie necesara rezolvarii problemei potrivirii culorilor. Totusi, din scopuri practice, majoritatea utilizatorilor nu trebuie sa-si faca griji in privinta distinctiei dintre RGB si sRGB. Daca esti un utilizator de varf care lucreaza in Photoshop CS4 sau alt program profesional de editare de imagine, poti specifica daca doresti sa editezi imaginile in RGB sau sRGB, in alt caz insa programul de editare de imagine ia aceasta decizie de unul singur, in spatele scenei.

In timp ce dispozitivele bazate pe lumina combina, pentru a crea imagini, lumina rosie, verde si albastra, imprimantele amesteca doar culori primare de cerneala, pentru a decora o pagina color. In loc de rosu, verde si albastru, imprimantele comerciale folosesc cerneala cyan, magenta, galbena si neagra. Imaginile create pe aceasta cale sunt numite imagini CMYK (K este folosit pentru a reprezenta negrul, deoarece B (de la black) putea fi confundat cu albastrul (blue), iar imprimantele comerciale numesc platformele de imprimare a culorii negre, platforme Key). Inainte de imprimare, imaginile in patru culori trebuie sa fie transformate in modul de culoare CMYK.

Ii auziti uneori pe oameni discutand despre imagini in termeni de biti, cum ar fi imagini de 24 de biti. Numarul de biti dintr-o imagine – numit si bit depth – arata cat de multa informatie de culoare poate contine fiecare pixel din imagine. In termeni practici, o mai mare intensitate de bit inseamna mai multe culori intr-o imagine.

Bit este prescurtarea de la numar binar, care este o metoda la moda de a numi o valoare egala cu 1 sau 0. Pe un computer, fiecare bit poate reprezenta doua culori diferite. Cu cat sunt mai multi biti, cu atat vedeti mai multe culori. O imagine de 8 biti are 256 de culori (2-8 = 256), o imagine de 16 biti are aproximativ 32.000 de culori iar o imagine de 24 de biti are aproape 16 milioane de culori. Daca vreti sa obtineti cele mai vibrante, mai intense si naturale imagini, aveti nevoie de cea mai mare intensitate de bit (bit depth) pe care o puteti obtine. Insa cu cat este mai mare intensitatea de bit, cu atat este mai mare si fisierul de imagine.

Culorile indexate se refera la imaginile la care unele dintre culori au fost inlaturate pentru a le reduce intensitatea binara si, prin urmare, marimea fisierului (vezi pasajul precedent). Multi oameni reduc imaginile la 8 biti (256 de culori) inainte de a le pune pe o pagina web; de fapt, un fisier de format normal pentru paginile web, GIF nu permite sa folositi mai mult de 256 de culori, insa formatul PNG este adoptat din ce in ce mai mult de catre designeri, care prefera facilitatile acestui format modern decat pe cele ale invechitului GIF. Si totusi, de unde vine termenul de indexate? Ei bine, atunci cand cereti editorului vostru de imagine sa reduca numarul de culori dintr-o imagine, programul consulta un tabel de culori, numit index, pentru a-si figura felul in care trebuie sa schimbe culorile din pixelii imaginii.

O imagine in scala gri este compusa numai din nuante de alb si negru. Unii oameni (si unele programe de editare de imagine) se referala imaginile de pe scala gri ca la niste imagini alb-negru, insa o adevarata imagine alb-negru contine numai pixeli albi si negri, fara nuante de gri intre ele.

Asa cum au aratat unii fotografi precum Ansel Adams, imaginile in scala gri pot fi la fel de puternice ca imaginile color. Majoritatea aparatelor digitale din comert nu sunt capabile sa capteze scala gri sau imagini alb-negru, insa puteti transforma cu usurinta, prin programul vostru de editare, o imagine RGB intr-o imagine in scala gri. Modelele noi de camere digitale ofera optiuni de transformare a imaginilor captate in scala gri sau in sepia (ton de culoare care creeaza aparenta unei fotografii vechi), in timp ce imaginea este stocata in memorie. Pe scurt, aceste optiuni pot deveni convenabile, insa obtineti mai mult control asupra felului in care arata imaginile voastre daca faceti chiar voi acest lucru in programul de editare de imagine.

Aceste acronime se refera la alte trei modele de culoare pentru imagini digitale. Pana cand vei deveni un maestru avansat in editarea de imagini digitale, nu trebuie sa va faceti griji in privinta lor. Doar cu scop informativ, CIE Lab defineste culorile folosind trei canale de culoare. Un canal inregistreaza valorile luminozitatii (stralucirii), iar celelalte doua canale inmagazineaza fiecare un interval diferit de culori. (a si b sunt numele arbitrare atribuite acestor doua canale de culoare). HSB si HSL definesc culorile bazate pe tente (color), saturatie (puritatea sau intensitatea culorii) si stralucirea (in cazul HSB) sau luminozitatea (in cazul HSL).

Aproape singura ocazia in care puteti ajunge sa rulati aceste optiuni de culoare este combinarea culorilor de pictura intr-un program de editare de imagine. Chiar si atunci, afisarea pe ecran in casetele de dialog de amestec de culoare reprezinta un mijloc mai simplu de a intelege cum sa creati culoarea pe care o diriti. Unele programe dau de asemenea optiuni de deschidere a anumitor imagini in modul Lab color. Insa de acum inainte puteti sa ignorati fara nici o problema aceasta optiune.